Călătoria spre schimbare alături de un psiholog

2016-05-20

Una din întrebările pe care le-o adresez copiilor în prima noastră întâlnire, este dacă știu ce e acela un psiholog. Răspunsurile lor sunt cât se poate de colorate, inocente și surprinzător de intuitive cateodată. Inocența lor, a gândirii lor, care de multe ori se reflectă în comportamentul lor în cabinet, este ceea ce mă face să le mulțumesc în fiecare zi că mi-au trecut pragul și că m-au ales să fac parte din viața lor.

Gândul ca aș putea prin acțiunile mele să îi ajut să-și îmbunătățească unele comportamente, să le schimbe pe acelea ce nu le fac bine sau chiar să-și descopere abilități pe care nici nu ghiceau că le au, este o binecuvântare pentru mine. Jovialitatea si creativitatea lor ating cote maxime atunci când se simt în largul lor si când noi adulții le facilităm acest proces. În foarte puține cuvinte, cam asta înseamnă munca mea cu copiii.

Cu adulții pe de altă parte, e cu totul altă situație. Undeva între copilărie și viața din prezent a adultului, fiind prinși în vria cotidiană și in grijile zilei de mâine, am pierdut din vedere acea magie de a ne uita inăuntrul nostru pentru răspunsuri, pentru a găsi soluții noi, idei creative și intuitive despre cum putem să schimbăm ceva în viața noastră. În locul magiei de a găsi înăuntrul nostru soluții, am lăsat ca locul acela sa fie invadat de rutină, comoditate, obișnuință și prea mult compromis uneori.  Totodată am pierdut încrederea că putem mai mult, că merităm mai mult, uitând că suntem stăpâni pe deciziile și schimbările pe care ni le dorim în viața noastră, în relația cu cei din jurul nostru, la birou și în orice altă situație. Ignorăm că soluția este la noi în permanență.

Noi, adulții, care ne confruntăm cu diverse probleme, fiecare importantă și serioasă in felul ei, percepută diferit de la o persoană la alta, avem rețineri în a ne adresa, din diverse motive, unui psiholog care ne-ar putea ajuta să găsim soluții la o situație și altfel, cu alți ochi, ochii interiori. Unul din motivele pentru care avem rețineri, este convingerea că nimeni nu ne poate ajuta și că nimeni nu poate să găsească o soluție la problema respectivă mai bine decât noi.

Dacă se întâmplă totuși să apelăm la un psiholog, asteptăm de la acesta ”soluția magică”. Și atunci, eu, în poziția psihologului, mă aflu in situația prezentată mai sus, la prima mea ședință cu un copilaș în care îi explic acestuia care este rolul psihologului. Misiunea mea, e de această dată mult mai grea, deoarece mă lovesc de diverse motive de rezistență pe care le avem cu toții în noi. Încerc totuși și spun...  această ”soluție magică” (pe care așteptăm să ne-o dea psihologul) o deținem tot noi, este în noi, doar că suntem atât de focusați spre problema cu care ne confruntăm încât nu o putem accesa momentan.

Rolul psihologului este de a fi un facilitator, un ghid în călătoria clientului spre ”soluția magică”. Această Călătorie necesită timp... timp de descoperire, de explorare și de incercări, în care eu, psihologul, sunt acolo împreună cu tine, clientul. Omul nu este precum un calculator care dacă s-a blocat, îl poți restarta atunci când nu mai funționează. Nu-i poți nici cumpăra un nou software pe care dacă l-ai instalat, calculatorul funcționează ca nou.

”Călătoria” alături de un psiholog (mi-a spus foarte frumos o prietenă psiholog și ea) e similară unei explorări a unui nou drum prin pădure, în condițiile în care am fost obișnuiți ani de zile să ajungem la destinație pe o autostradă cu 4 benzi. Oare de ce am lua-o prin pădure, pe un drum necunoscut, care nu știm unde ne va duce și dacă ne va duce la destinația în care știm sigur că autostrada merge direct?! Această călătorie alături de un ghid înseamnă croirea unui nou drum, pas cu pas. Înseamnă, poate, descotorosirea de unele obiceiuri vechi care nu ne mai aduc nimic bun în prezent sau care ne-au dus de multe ori la ambuteiajul din ce în ce mai des întâlnit pe autostradă. Călătoria prin pădure, presupune atenție la fiecare pas pe care îl facem, la admirarea frumuseții unui peisaj nou, inedit, al naturii, cu fructele copacilor si florile colorate ce împrejmuiesc pădurea, contrastând cu monotonia autostrăzii. Furtunile care mătură de multe ori autostrada, nu ne mai pot atinge aici. Furtunile reprezintă problemele care ne copleșesc. Pădurea ne protejează de vânt si putem chiar să ne adăpostim de ploaie. Protecția ”pădurii” reprezintă confortul unui drum nou, a unei soluții găsite pe parcusul ”călătoriei”. Da, călătoria noastră pe acest drum nou poate dura mai mult decât cea pe autostrada cu drum bătătorit, dar rezultatul va fi unul cu totul diferit, un rezultat care ne duce spre o nouă persoană, una mai încrezătoare în forțele proprii, mai curajoasă și mai puternică.

Îndemnul meu este să renunțăm așadar, măcar din când în când, la comoditatea autostrăzii și să pornim cu încredere și curaj alături de ”ghid” pe drumul din pădure care va avea ca rezultat descoperirea unei  persoane cu abilități noi, descoperirea unei alte soluții... Ghidul în această ”călătorie” de explorare este psihologul.

În această ”călătorie” a noastră, avem posibilitatea în fiecare zi de a face o schimbare. Să luăm lucrurile bune cu zâmbet, să ne dăm voie ca lucrurile grele să le simțim cu tristețe, să iubim ceea ce avem și să păstrăm în amintire ce am avut. Să iertăm, chiar dacă nu vom uita niciodată, să învățăm din greșelile noastre, dar să nu le uităm. Oamenii se schimbă, lucrurile pot merge prost, dar viața merge mai departe. Ea nu ne permite să ne întoarcem și să schimbăm ceea ce am făcut greșit în trecut, dar ne permite să trăim fiecare zi altfel decât cea precedentă.

Bogdana Păcurari – Psihoterapeut

Mai poţi citi:

---